PARADA CLĂTITELOR

Dulci şi sărate

Format: 21 x 21 cm Nr. pagini: 208

Este cineva care ar putea rezista unei clătite pufoase şi delicate? Desertul atât de îndrăgit al copilăriei pe care îl savurăm cu drag toată viaţa, ori de câte ori dorim ceva dulce şi rapid.

Cartea este dedicată acestui desert suav, care se poate prezenta în multe variaţii de la dulce la sărat. Poate fi un mic djun gustos, un aperitiv elegant, un felul doi săţios sau o cină uşoară, precum şi de la un desert simplu şi rapid până la o adevărată capodoperă de tort. Le-am adunat la un loc pe cele mai gustoase şi vi le oferim pe toate în această carte.

Originea clătitelor se pierde undeva în negura vremii, sunt multe variante în ceea ce priveşte apariţia lor. După scrisele cronicarului Athenaios, în Grecia antică se făceau clătite, numite tagenites de la cuvântul tegano care înseamnă tigaie. Compoziţia era preparată din făină, vin alb, lapte acru şi puţină sare, erau prăjite în puţin ulei de măsline pe ambele părţi, şi servite calde, la mic dejun, cu miere, brânzeturi şi seminţe de susan. Alţi cercetători susţin că provin de la legiunile romane, care preparau plakousul, o clătită din făină, apă şi sare, ingredientele de bază nealterabile pe care le aveau asupra lor în drumurile străbătute şi pe care, de fapt, l-au şi răspândit prin cultura diferitelor popoare.

Am adunat în această carte cele mai gustoase reţete de clătite, prezentate în multe variaţii, de la dulce la sărat, de la un desert simplu până la o adevărată capodoperă de tort. Ele pot fi un mic dejun gustos, un aperitiv elegant, un fel principal săţios sau o cină uşoară. În această carte veţi găsi nu numai clătite, ci şi umpluturi şi creme pe bază de fructe şi legume, brânzeturi, lactate şi budinci, precum şi clătite dietetice şi clătite din ţări apropiate şi îndepărtate.
Pregătirea clătitelor nu necesită o îndemânare deosebită, se poate însuşi destul de uşor şi într-un timp scurt. Nici măcar dotarea bucătăriei nu poate fi un impediment, pot fi de folos de la cele mai simple ustensile, până la cele mai sofisticate. Compoziţia se poate amesteca cu o lingură de lemn, cu telul, cu mixerul de mână, în robotul de bucătărie sau în blender, iar prăjirea într-o tigaie de la cea simplă până la una teflonată, una antiaderentă sau în aparat electric de făcut clătite. Secretul ca clătitele să nu se lipească stă în faptul că tigăile simple, care nu sunt antiaderente, trebuie unse cu puţin ulei înainte de fiecare clătită. Când tigaia este încinsă, se ridică cu mâna stângă de pe foc, cu mâna dreaptă se toarnă compoziţia cu un polonic şi în acelaşi timp se roteşte tigaia cu mâna stângă, până când compoziţia se întinde uniform pe toată suprafaţa tigăii. Se prăjeşte la foc moderat, iar când suprafaţa clătitei îşi pierde luciul, devine opacă şi marginile clătitei devin aurii, se întoarce clătita cu ajutorul unei spatule de lemn sau de silicon. În cazul în care compoziţia se îngroaşă pe parcurs, se subţiază cu puţin lapte sau apă minerală. Clătitele prăjite se suprapun una peste alta şi se ţin la loc cald până la umplere.
Sperăm că această carte plină cu reţete de clătite vă va incita să le încercaţi pe toate, dăruind astfel celor dragi nişte gustări, deserturi sau chiar torturi care mai de care mai delicioase.
Vă dorim clipe neuitate în bucătărie şi rezultate pe măsura aşteptărilor!

Adela Sebestean